scuipat ca o uriașă stăpânire de virgule
puse devreme în trupul bolnav al vrabiei exilate
din puținătatea tatălui

nu este decât un oraș părăsit de bună voie
cu mult după începutul pielii
când nu se mai așteaptă nimeni
să supraviețuiască toată lungimea unei mlaștini

aici timpul aleargă pe șira spinării ca o nesiguranță
ca un vacarm apăsat în umărul necioplit al balerinei
care nu avea niciun nume în degetul arătător
doar obișnuința zilelor de luni
zidite pe sub felinare
cu litere mari

a treia zi
se chinuia să respire prin ochiul lebedei
și numai între anumite ore
se auzeau felinarele crescând pe sub pământ
picioare
fără biografie